Noua Biserica

 

 

 

 

          La data de 30 mai 2004 Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a sfintit locul unde se va construi noua biserica din Azuga, am gasit de cuviinta sa facem cunoscut enoriasilor, macar o parte din cuvantul de învatatura rostit in acea zi de Rusalii de catre Patriarhul Romaniei, cuvant consemnat in revista „Biserica Ortodoxa Romana” (nr. 5 – 8/2004) in articolul cu titlul: Punerea pietrei de temelie a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Azuga.

 

          Iubiti frati si surori in Domnul,

   Acum in aceasta zi frumoasa si prin aceasta slujba neobisnuita pentru prima data in aer liber, vom aseza o coroan nemuritoare, nevestejita, asemenea celei pe care biserica si parohia aceasta o are deja.

   As vrea sa cunoastem cu totii ca inceputul unei biserici, temelia ei, constituie un lucru virtual implinit. Cand ai pus un gand in fata lui Dumnezeu, ca sa faci ceva, îl si implinesti, mai ales când este vorba de o biserica si spun aceasta cu multa bucurie fata de vrednicia parohiei Azuga, a preotilor ei, mai bine spus, fata de familia Dobrescu. Pe Parintele Dobrescu Valeriu l-am cunoscut inca din anii studiului. Este un preot model, fruntas al acestei protoierii. Mi-a fost student la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, acum 60 de ani, incat pentru mine este si acum o mare bucurie, de aceea am si venit.

   Deci aveti aici, in stanga si-n dreapta mea, familia, odraslele unei tulpini foarte viguroase a preotiei noastre românesti, a acelei preotii care a ajutat la pastrarea credintei neamului nostru, preotii fiind duhovnicii credinciosilor, indrumatorii lor, parintii lor sufletesti si cei despre care marele nostru istoric Nicolae Iorga spunea in repetate randuri ca "erau învatatii si capeteniile satelor si localitatilor". Acest lucru se întampla mai ales in Transilvania, unde Biserica nu era ocrotita de domnitori, ci dimpotriva era persecutata, iar natiunea romana era tolerata. Aici, in Principatele Romane, gandindu-ne la timpul dinainte de 1918, cu binecuvantarea lui Dumnezeu, am avut inca dintru inceput preoti de talia aceasta si ma aflu aici pentru a-i da ca exemplu tuturor si pentru a va incuraja si pe dumneavoastra credinciosii.

   Este o mare bucurie aceasta si Dumnezeu ne-a ajutat ca in acest loc, unde nimeni nu se gandea ca o sa se petreaca o asemenea revelatie dumnezeiasca, cum s-a intamplat astazi, si unde eroii nostri, inaintasii, au vazut cu ochii credintei locul acesta si unde, in memoria lor, s-a ridicat un monument cu numele celor din aceasta localitate care au murit aparandu-si tara. Cultul eroilor, cinstirea lor, este in legatura cu credinta noastra in vesnicie, pomenirea inaintasilor fiind una dintre cele mai valoroase si mai trainice permanente din viata crestina, din viata de familie. Chiar si calugarii si calugaritele sunt eroii credintei, pentru ca si ei lupta cu ardoare împotriva raului, impotriva pacatului, asa incat suntem, fratii mei, un popor, cum spunea cineva cand l-am canonizat pe Stefan cel Mare si Sfant: "un popor de eroi, un popor de martiri, un popor ziditor de virtuti, de biserici si de frumuseti in lume".

   Am avut si avem mari personalitati in toate domeniile vietii cultural-stiintifice si academice. Cu toate aceste, valori suntem asteptati in Europa, dar mai cu seama cu valorile noastre spirituale, cu credinta si statornicia noastra, intrupate in ctitoriile binecredinciosilor nostri domnitori: Stefan cel Mare, pe care il sarbatorim anul acesta cu prilejul a 500 de ani de cand a plecat in imparatia lui Dumnezeu, Constantin Brancoveanu, de asemenea un alt domnitor martir si sfant, acum si in calendarul Bisericii noastre.

   In aceste vremuri de restriste pentru intreaga lume, cand in multe locuri este in pericol insasi viata si valorile ei, chiar viata tinerilor nostri ostasi, care se afla sub arme pentru apararea pacii in lume, a fratietatii si a dragostei, aflam ca soldatii nostri si-au ridicat biserici în Afganistan, in Kosovo si in Irak, fiind insotiti de preoti neinfricati. Suntem un popor credincios, un popor care traieste credinta, nu numai o invata, o canta, sau o scrie foarte frumos.

   Si acesti copilasi pe care i-ati vazut astazi, reprezinta floarea cea aleasa a neamului nostru romanesc. Ei isi vor aduce aminte ca astazi, cand s-a pus temelia acestei biserici in vecinatatea monumentului eroilor, am trait nespusa fericire de a-i impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos, Cel ce prin Jertfa si invierea Sa ne-a chemat la nemurire. Aceasta este suprema bucurie pe care o poate avea un crestin atunci cand se apropie de sfantul potir. Ortodoxia aceasta este.

   La radio am auzit spunandu-se ca ieri a fost o sarbatoare crestina. Dar ce cuvant atat de imprecis! Pogorarea Duhului Sfant este cea mai mare sarbatoare crestina! Atunci s-a intemeiat in lume Biserica lui Hristos cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Deci nu a unor crestini care sunt astazi divizati in 350 de biserici in lume, unele dintre ele incercand sa faca prozelitism si pe la dumneavoastra, aici, sau prin alte orase din tara! Multi dintre fratii crestini nu cunosc bine ce inseamna sarbatoare crestina cu adevarat, ce inseamna un popor crestin ca poporul roman, care a dat eroi, care a dat atatia sfinti imparatiei lui Dumnezeu. De aceea am spus ca suntem asteptati in Europa, pentru ca noi intregim Europa cu ceea ce nu are ea; nu are o adunare ca aceasta de astazi, sfanta, dumnezeiasca, dreptmaritoare, adunarea dreptei credinte, care a infruntat timpul ascultand cu atentie Sf. Liturghie.

   Bucuria mea, cum marturiseam si la inceputul slujbei, a fost venirea aici la Sf. Liturghie si punerea pietrei de temelie a celei de-a doua biserici din Azuga, inchinata Adormirii Maicii Domnului, dar si bucuria unui parinte ca un fiu al sau duhovnicesc de pe bancile universitatii, de acum 60 de ani, din 1950, anume parintele Valeriu Dobrescu, este vrednic, deoarece a urmat sfaturile mele, iar astazi ne-am rugat si vom vedea, cu ajutorul lui Dumnezeu, visul cu ochii. De la Dunare pana la Maramures, de la Oradea pana in Bucovina s-au inmultit bisericile, manastirile si s-a marit si numarul ierarhilor Sfantului Sinod al Bisericii noastre, ajungand acum la cincizeci, incluzand si ierarhii romanilor crestini-ortodocsi de peste hotare. Acolo unde este credinta, iubire si smerenie in slujire, acolo zideste Duhul Sfant, nu noi.

   Aceasta este Biserica noastra, apostolica in legaturi cu toata crestinatatea. De aceea si noi, fii si slujitori ai acestei Biserici, dorim mult schimbarea in bine pe scara valorilor spirituale si materiale. Aceasta noua biserica se incadreaza in randul celorlalte din aceasta zona, Valea Prahovei, vestita atat prin bisericile si manastirile ei de o deosebita frumusete, cat si prin nivelul inalt al credintei locuitorilor ei. Il felicitam pe domnul prefect George Diaconu pentru aceste impliniri vesnice, apreciind totodata si prezenta Domnului Primar si a tuturor factorilor de cultura, nadajduind ca sub aceste picaturi din darurile Sfântului Duh vor spori stradaniile tuturor prahovenilor.

   Sa rugam pe Bunul Dumnezeu ca aceasta noua biserica sa dainuie spre mantuirea tuturor.

   Binecuvantarea Domnului sa fie cu noi cu toti, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

 

   A urmat slujba punerii pietrei de temelie pentru noua biserica ce va purta hramul "Adormirea Maicii Domnului", moment unic in viata credinciosilor din parohia Azuga. Apoi, in casa parohiala, Prea Fericirea Sa s-a intretinut cu preotii slujitori, impreuna cu care a participat la agapa frateasca oferita de preotul paroh la crama Azuga. Dupa-amiaza, la sfarsitul agapei, Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane s-a intors in Bucuresti la Resedinta Patriarhala.

Diacon

EMIL SORIN

OTOMEGA - COLCEA

 

 

 

 

 

 

 

     Noua Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" se construieste pe platoul din parcul Sat Nou.

 

 

 

 

 

 

 

 

     Pentru ajutor financiar Parohia are deschis cont in lei la CEC Campina: RO48CECEPH0236RON161852